Turul doi, frăția și alte iluzii: George și Nicușor, amândoi vin din aceeași fotografie

Când istoria se întoarce împotriva memoriei.

O să tot auziți zilele astea despre cum românii au dat cu flit vechilor politicieni la alegerile de duminică și au ales doi tineri, două figuri noi pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2025: George Simion și Nicușor Dan. Să vă explic de ce lucrurile nu stau chiar așa. N-o să mă refer aici la vârsta lor (38, respectiv 55 de ani). O să vă invit să priviți câteva fotografii. Care sunt mai mult decât niște imagini. Sunt niște dovezi, le-aș zice chiar documente istorice, o să vedeți imediat de ce spun asta.

Nicușor Dan și George Simion, în 2006, la un marș care pleca de la Catedrala Sf Iosif.

Prima fotografie e din anul 2006, mai exact din ziua de 19 noiembrie. Se fac în curând 19 ani de când ea a fost surprinsă. Cu ajutorul săgeților roșii îi puteți descoperi în plină activitate comună pe George Simion, respectiv pe Nicușor Dan. Aveau pe atunci 19, respectiv 36 de ani. Fotografia (nu știu autorul, imaginea e din arhiva lui George Simion) îi surprinde pe cei doi la un eveniment public de protest pentru ridicarea clădirii de birouri Cathedral Plaza lângă Catedrala Sf Iosif din București. Este prima dovadă a frăției lor. Și, se pare, primul eveniment public la care cei doi au participat împreună.

Să dăm un pic de context. Pentru a înțelege mai bine ce treabă aveau cei doi la Catedrala Sf Iosif.

Suntem așadar în anul 2006, în al doilea an de mandat al președintelui Traian Băsescu. Care, dacă vă mai amintiți, a fost primar al Capitalei înainte de a ajunge președinte. În acei primi ani ai mandatului său prezidențial, Traian Băsescu lucra intens, pe mai multe fronturi, la construcția unui noi formațiuni de dreapta în România. Era obsedat de anticorupție, de reformarea clasei politice și de reîmprospătarea ei cu figuri noi.

Nicușor Dan era pe atunci un tânăr recent întors de la Paris, unde urmase studii doctorale în matematică. Înființează un ONG numit ATAC (Asociația Tinerii pentru Acțiune Civică), apoi Asociația Salvați Bucureștiul, apoi partidul Uniunea Salvați Bucureștiul (viitorul USR).

Tot cam în aceeași perioadă, începînd cu 2006, George Simion, pe atunci student, înființează Asociația Noii Golani. Simion primește sediu în clădirea Asociației 21 Decembrie, condusă de Teodor Mărieș, care avea pe vremea aceea întâlniri publice cu președintele Traian Băsescu pe tema înființării unui noi partid de dreapta. Pe Simion îl regăsim începînd cu 2006 la numeroase evenimente în Basarabia, unioniste și anticomuniste. E adesea în vizită la Chișinău și nu de puține ori în vedem în prajma sa pe Eugen Tomac, unul dintre apropiații lui Traian Băsescu, fost consilier de stat la Cancelaria Președintelui României și fost secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Celălalt ucenic, Nicușor, avea să fie crescut să se bată cu corupția din zona imobiliarelor, cu dosare din Primăria Capitalei din care tocmai plecase Băsescu. În cazul lui Nicușor, mâna protectoare îl aduce un pic mai aproape, astfel că pe el îl regăsim în 2007 ca membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza și Elaborarea Politicilor din Domeniile Educației și Cercetării din România.

Altfel spus, atât Nicușor, cât și George sunt doi tineri apăruți din neantul unor neștiute eprubete, dar pe care soarta, ca să zicem așa, îi aduce brusc în imediata apropiere a lui Traian Băsescu.

Deși aveau teme diferite (unul era anticomunist și unionist, iar celălalt salva Bucureștiul), George și Nicușor se întâlnesc de mai multe ori în stradă. Imaginea de mai jos, spre exemplu, este de la momentul în care (suntem în anul 2012 acum) amândoi erau săltați de jandarmi la un protest de la Hala Matache. Apropo, imaginile video sunt surprinse de însuși George Simion (vezi tot clipul aici). Ieri, la B1 TV, Nicușor Dan a rememorat amintirile sale cu George Simion: ”Atunci când l-am cunoscut, acum 20 de ani, aveam o relaţie absolut normală. Adică eram nişte tineri care protestam împotriva diferitelor lucruri rele care se întâmplau în Bucureşti, demolări, lucruri din astea pe zona urbană. Era un loc în care făceam nişte meshuri cu spray pe pânză, eram într-un cerc de amici”.

Nicușor Dan, filmat de George Simion în 2012.

George și Nicușor apar din nou împreună undeva și prin anul 2015, la un eveniment organizat de Alina Mungiu Pipipdi. Da, aceeași Pippidi despre care zilele trecute George Simion spunea că e o sorosistă. Și da, n-o să crezi poate, dar în anul 2015 George Simion era, ca lider al Platformei Unioniste Acţiunea 2012, membru al unei structuri finanțate de George Soros, numită Alianța pentru o Românie Curată. Fotografia de mai jos e dovada. La dreapta lui George, vedeți, era Nicușor. Iar la stânga lui Nicușor era, ai ghicit, George. Pippidi vorbea atunci despre „un laborator pentru a crea o clasă politică alternativă“, iar pe tinerii prezenți la dreapta ei îi anunța ca „noua generație“ a politicii românești. Mai multe detalii, chiar pe site-ul romaniacurata.ro.

În 2015, Nicușor și George erau anunțati la un eveniment finanțat de Soros ca noua generație din politica românească.

Așadar, bufnițele sunt mai mult decât ce par a fi. Turul doi al alegerilor nu e doar despre opțiunea pro-occidentală a României versus cea rusofilă. Votul din 18 mai e o rescriere a vechii povești biblice a lui Abel și Cain.

Există în fiecare generație un moment în care frații ies la câmp, așa cum au ieșit Abel și Cain. Nu pentru a lucra pământul, ci pentru a-și măsura umbrele. Pentru a vedea cine a fost mai ascultat de Dumnezeu, cine a avut jertfa mai bine primită.

George și Nicușor au fost cândva alături, în același câmp. Au ridicat împreună semne, au protestat umăr lângă umăr, au stat sub același cer și au cerut același lucru: dreptate. Pentră că asta au învățat să facă. Dar timpul le-a dus jertfele în direcții diferite. Poate că n-a fost invidie. Poate că a fost doar algoritmul inevitabil al puterii. Poate că niciunul n-a vrut să-l învingă pe celălalt, ci doar să fie văzut. Dar așa se întâmplă mereu — frații ajung să se lupte nu pentru cine sunt, ci pentru cine au devenit în ochii lumii.

Anii au trecut. Unul a urcat tăcut în birocrație, celălalt a prins glasul mulțimii. Unul a rămas în zona cifrelor, al celorlalți; celălalt a devenit ecoul străzii, uneori fără filtru, alteori fără sens. Și poate că nu s-ar fi înfruntat niciodată, dacă puterea n-ar fi cerut din nou o jertfă.

Turul doi nu e doar o alegere între doi candidați. E o parabolă care se repetă. Și dacă ne uităm atent la acea fotografie veche cu George și Nicușor, nu vedem doar doi tineri. Vedem începutul unei povești biblice care nu s-a terminat încă.

Traian Băsescu, deși-l iubește mai mult pe unul dintre ei, cred că se simte tare bine zilele acestea.